Imi era dor de acasă pentru că Târgu-Jiu încă rămâne asta pentru mine.

Trăiesc în Bucureşti de 10 ani şi a devenit şi aici acasă, dar acolo am trăit primii 20 de ani frumoşi. Nu mai ajunsesem de 6 luni de zile pe acolo, dar casa bunicilor este tot cea mai frumoasă casă pe care o ştiu, cu cel mai frumos leagăn în curte, are tot cea mai frumoasă grădină şi bineînţeles că se află pe cea mai frumoasă stradă.

Dar sunt şi mai bucuroasă pentru că Târgu-Jiu este un oraş frumos nu doar pentru că este acasă. Pozele pe care le-am facut în cele două zile în care am respirat aer de nostalgie, aer de verde proaspăt de primavară sunt martore: