Pe repede-înainte trec mereu concediile, cam la fel ca și viața de zi cu zi. Timpul pare mereu insuficient pentru câte locuri ne dorim să vedem.

In vara din 2015 am mers 6 zile în Cipru cu scopul de a petrece un concediu tipic de vară: plajă, apă cristalină şi soare. Nu mai ajunsesem pe litoral mai mult de 2 zile consecuitve de vreo câțiva ani și tânjeam mult la o săptămână de dulce relaxare în briza mării. Dar  nu am rezistat prea mult tentației de a colinda în lung și-n lat insula Cipriotă, mai ales când am văzut cât este de frumoasă.

Cu o istorie agitată, în Evul Mediu a aparţinut Imperiului Bizantin, între secolele 16 şi 20 a fost sub stăpânire otomană, iar la sfarşit de secol 19 britanicilor li s-a permis să ocupe şi să administreze insula. În a 2-a jumătate a secolului 20, insula se împarte la nord în Republica Turcă a Ciprului de Nord (stat recunoscut doar de Turcia) iar jumătatea sudică işi ia denumirea de Republica Independentă Greacă a Ciprului de Sud. Capitala este Nicossia, singurul oraş din Europa care este în prezent divizat între 2 state.

Noi am fost în partea grecească a insulei. Influenţe orientale au ramas şi le-am simţit mai ales în mâncarea puternic condimentată şi aromată. Influenţele britanice sunt şi mai evidente prin faptul că maşinile se conduc pe partea stângă, oamenii vorbesc foarte bine limba engleză şi încă au rămas multe baze militare britanice.

Pe unde ne-am plimbat prin Cipru?

* Agia Napa – este staţiunea unde ne-am cazat şi unde am petrecut cel mai mult timp.  Este un oraş plin de tineri dornici de petreceri, foarte multe restaurante cu specific local dar şi international, cluburi în aer liber cu petreceri tematice, parcuri acvatice (aici se află şi cel mai mare parc acvatic tematic din Cipru şi unul dintre cele mai mari din Europa) şi plaje de poveste.

Nu am avut timp de petreceri nocturne pentru că oboseala de peste zi îşi spunea cuvântul de pe la orele 22:00.

Sunt foarte multe plaje frumoase în Agia Napa dar noi ne-am prajit la soare pe două dintre ele: Pantachou Beach şi Nissi Beach – una din cele mai frumoase de pe litoralul cipriot unde ne-am întors de mai multe ori până la terminarea sejurului.

A 2-a zi a fost singura pe care am petrecut-o exclusiv pe plajă, cea numită Pantachou, pentru ca restul zilelor să le împărţim între mare şi soare şi obiective turistice.

Nu a fost o decizie înţeleaptă să stăm atât de mult la soare din prima zi, dar eram entuziastmaţi de vremea frumoasă, nisipul alb şi fin, apa turcoise şi dornici să căpătam un bronz frumos cât mai repede. Eu m-am ales însă cu arsuri pe picioare şi tot restul vacanţei le-am avut umflate şi roşii ca nişte cremvusti fierţi.

Nissi Beach a devenit preferata noastra şi pozele exprimă cel mai bine motivul.

În următoarele zile ne-am plimbat prin alte oraşe de pe coasta de sud-est şi am căutat şi alte plaje cunoscute sau mai puţin amenajate pentru turişti. În Cipru există o reţea de autostrăzi care leagă oraşele de coastă şi este foarte uşor să ajungi de la o staţiune la alta, fie cu autobuzul fie cu maşina. Pentru că aveam puţin timp la dispoziţie dar ne doream să facem cât mai multe, am închiriat o maşină pentru 3 zile – o Honda Fit – de la un centru Avis din Agia Napa şi ne-am deplasat uşor pe unde am vrut.

• Larnaca – este un oraş port, la 50 km sud faţă de Agia Napa şi printre cele mai populate oraşe din Cipru.

Aici se află în prezent aeroportul internaţional al Republicii – unde am ateriazat şi de unde am plecat înapoi spre casă.
În vizită am ajuns abia în a 3-a zi. Nu stiu cum este pe timp de seară, însa pe zi, din cauza căldurii, oraşul părea foarte liniştit. La mare există o promenadă largă cu palmieri, plajele sunt frumoase, dar nu le egalează pe cele din Agia Napa.

În estul promenadei au o Marină foarte frumoasă

Am avut timp să vizităm biserica Sf. Lazăr ( St. Lazarus) – cel înviat din morţi de către Iisus Hristos. Se spune că frumoasa biserică în stil arhitectural bizantin a fost construită pe locul unde a fost îngropat pentru a doua oara Lazăr.

Lângă aeroportul din Larnaca există nişte lacuri sărate, unde din noiembrie până în martie când sunt pline cu apă, se odihnesc flamingo roz în traseul lor de migraţie.

Lacurile seacă vara şi nici flamingo nu am văzut, dar pe malul unuia din lacuri se află moscheea Hala Sultan Tekke – considerata a fi una din cele mai sacre din lumea islamică. Îmbracă-te decent să poţi intra, descalţă-te la intrare, dar mai întâi spală-te pe picoare!

La 10 km distanţă de Larnaka se află un parc de cămile: am hrănit camilele, am făcut o plimbare cu ele şi am băut pentru prima dată lapte de cămilă – dulceag la gust şi destul de gras, mie mi s-a părut delicios!

• Protaras – a 4-a zi am continuat plimbarea dar spre nord de Agia Napa şi am ajuns până în staţiunea Protaras.

Pe drum am oprit în Parcul natural Cape Greco care se termină sub forma unei fâşii de uscat în mare. Priveliştea de sus îţi cam taie respiraţia de frumusete. Este un loc bun pentru iubitorii de adrenalină care vor să facă parapantă iar țărmul stâncos este presărat cu peşteri.

Am ajuns și în Laguna Albastră – wow, ce culori – iar apoi am facut sărituri de pe stânci şi ne-am ferit de soare în grotele modelate de apă.

Am mers apoi în staţiunea Protaras, mult mai liniştită decât Agia Napa, cu o promenadă frumos amenajată şi multă verdeaţă.

Aici am facut bălăceala de seară pe cunoscutele plaje din Fig Tree Bay, care în 2011 fuseseră clasate pe locul 3 într-un top european al celor mai frumoase plaje, şi am vâslit o oră în canoe.

* Limoassol – Ziua 5 am început-o devreme pe plaja Nissi din Agia Napa, după care ne-am suit în maşinuţă şi am pornit spre Limassol şi Stâncile Afroditei. Limassol este la 120 km distanta de Agia Napa; drumul trece pe lângă Larnaka, dar noi am deviat traseul spre Mânăstirea Stavrovouni care se afla în vârful muntelui cu acelaşi nume.

Este una din cele mai vechi biserici ortodoxe – datează din secolul 4 A.D, un loc sfânt şi de pelerinaj. A fost ctitorită de Sf. Elena, mama împăratului Constantin cel Mare şi aici este păstrată o bucată din crucea pe care a fost răstignit Iisus Hristos.

Din păcate nu ne-am documentat suficient de bine ca să aflam din timp că în intervalul 10:00 – 15:00 mânăstirea este închisă vizitei. Tot ajungând acolo am aflat şi că accesul este permis doar bărbatilor.

Plimbarea însa a meritat pentru că privelistea de acolo de sus este foarte frumoasa. Relieful deşi din ce în ce mai arid spre interiorul insulei, are o frumuseţe aparte.

Ne-am continuat drumul spre Limassol şi am ajuns aici dupa ora prânzului. Am oprit doar să mâncăm şi am plecat mai departe cu intenţia să ne întoarcem spre seară.

Am ajuns la Petra Tou Romiou – stâncile Afroditei, care reprezintă în mitologia greacă locul unde s-a născut Afrodita.

Plajele de aici sunt sălbatice, stâncoase, dar pline de farmec. Nu am putut să înotăm pentru că apa era foarte rece. Cu cât te îndrepţi spre sudul insulei cu atât curenţii sunt mai puternici, apa este mai rece şi se formează valuri. Din aceste motive aici sunt mai puţine plaje amenajate pentru turisti.

Acesta a fost cel mai sudic punct la care am ajuns.

De aici ne-am întors şi am oprit la plaja Kourion, o altă plajă mai putin amenajată turistic. Dacă îţi place doar genul de plajă cu nisip fin şi apă transparentă, nu este locul pentru tine. Plaja Kourion este formată din pietre colorate şi netezite de apă; curenţii sunt şi aici mai puternici, sunt şi ceva valuri iar nici apa nu este foarte limpede.

Tot aici se află şi un sit arheologic din perioada Imperiului Roman. In cadrul sitului este un amfiteatru de unde poţi să priveşti de sus departe în largul mării. De aici vroiam să vedem şi apusul soarelui în mare, dar pe masură ce se însera ne-am dat seama că nu aveam o deschidere de apă spre vest.

Cele mai frumoase apusuri am aflat că se văd din oraşul Paphos, la vreo 50 km în vest faţă de Limassol.

Am pornit din nou la drum şi am încheiat ziua cu o plimbare pe promenada din Limassol. Acesta este al 2-lea cel mai populat oraş din Cipru, unul din cele mai importante porturi din Mediterana şi cel mai cosmopolit oraş din Cipru.

Promenada şi Marina de aici sunt în curs de modernizare şi arată demenţial. Găsesti de toate: restaurante, teatre în aer liber, multă verdeata şi bineinteles privelistea spre mare.

* Agia Napa – în ziua 6 la ora 16:00 aveam avion de întoarcere spre casă, din Larnaka. Ne-am trezit devreme şi am ajuns pe plajă la ora 7 dimineaţa. E foarte placut dimineaţa pe plajă, sub adierea uşoară a brizei şi sub un soare mai bland.

Am încheiat sejurul de soare şi mare cu un coctail în nucă de cocos, un deliciu răcoritor pe plajă.

Ce am mancat în Cipru?

Aici nu am foarte multe de povestit.

Nu iubesc fructele de mare şi nici peşte nu mănânc foarte des. De luat în seamă este faptul că majoritatea tavernelor şi restaurantelor închid între orele 15:00 şi 18:00. Dacă ajungeţi aici, aveti grijă cand vă plănuiți masa de prânz.

Tradiţional am mâncat:

Brânza Halloumi – tip de brânză cu mai mult cheag, scursă de apă şi pusă pe grătar

Vestitele Meze – gustări reci şi calde de sortimente de legume, sosuri, mirodenii şi carne. Acestea se aduc pe rând şi se începe cu gustările reci de legumele şi sosurile şi se termină cu gustările calde din carne.

Am mâncat Fish Meze la o tavernă cu 16 tipuri de gustări: conţinea de la houmous şi tzatziki până la peşte, scoici, calamari şi caracatiţe. Nu am ales cea mai bună tavernă dar ca şi experienţă a fost interesant.

În prima seară când am ajuns în Agia Napa, am mâncat foarte bine feluri de gustări cu peşte la un restaurant select prin mâncare delicioasă şi servire de top: Restaurantul Quatro

În Larnaca am mâncat excelent mâncare libaneză, la restaurantul Maqam Al-Sultan. Am ales de data aceasta un Lebanese Meze: amestec de arome, condimente, tipuri de legume şi de carne. De salon se ocupa o româncă stabiltă de ani buni în Cipru şi care ne-a tratat regeşte sau mai bine zis … sultăneşte!?. Am avut din partea casei o porţie mai mare de Meze Libanez, băuturi şi desert.

Pe plajă, în 3 rânduri am ales să mă răcoresc cu un coctail în nucă de cocos; a fost atât de bun!

Mare iubitoare de dulciuri cum sunt, nu puteam să nu încerc şi un desert tradiţional şi recomand: soujouko – rulouri din suc de struguri întărit cu amidon şi îndulcit la nevoie cu miere; în mijloc se pun migdale şi nuci – şi batoanele cu susan, nuci, migdale şi alune.

Pe final de călătorie şi jurnal îmi doresc să fi avut la dispozitie timp mai mult, să vizităm şi restul insulei pentru că ce am văzut noi este doar puţin din locurile frumoase pe care le oferă Cipru.

Vizitat în Iunie, 2015