Plănuiesc în luna septembrie o excursie peste mări și țări! Mai exact voi merge împreună cu prietenul/iubitul/logodnicul meu – pe care îl voi numi Domnul R – să vizităm câte puțin din Canada și câte puțin din Statele Unite ale Americii.

Biletele de avion au fost achiziționate încă din luna martie a acestui an. Din timp ne-am organizat să rezervăm și cazările cu scopul evident de a găsi oferte avantajoase.

Bine și frumos, doar că fără vize totul s-ar dovedi o afacere proastă!

Domnul R. are deja viză pentru Statele Unite, pe care a obținut-o la începutul acestui an pentru o călătorie cu seriviciul.

Am rămas așadar eu să mă apuc de treabă și să obțin aprobarea Americii de a-i trece granițele!

Îmi propun în acest articol să vă împartășesc experiența mea în ziua interviului și nu etapele premergătoare: completarea formularului pentru viză, cum am obținut documentele necesare și exact ce documente am adus cu mine, întrucât există foarte multe exemple pe internet.

Din 2011, Ambasada SUA din Bucuresti și-a mutat sediul în cartierul Băneasa, pe strada Dr. Liviu Librescu nr. 4-6. Numele străzii se pare că a fost dat în memoria unui profesor de origine română, ucis în timpul unui atentat la universitatea unde profesa.

Clădirea este tipic americană, facută să fie funcțională și apărată ca o fortăreață. Ce nu este tipic american este faptul că a fost construită din materiale ecologice și proiectată pentru a reduce consumul de energie și a avea un impact minim asupra mediului înconjurător.

Clădirea se află după complexul Mall Băneasa Shopping Center, nu foarte departe.

Până la ambasadă se poate lua autobuzul 301, dar și liniile de autobuz care duc în complexul comercial Băneasa și de acolo mai sunt aproximativ 10 minute de mers pe jos.

Asadar să începem …

Ce să aveți la voi: pașaport, confirmarea formularului pentru tipul de viză pentru care aplicați, confirmarea interviului, chitanța primită în urma plății taxei de viză – care în prezent este de 160 USD -, documente personale: adeverințe de salariat, dovezi de venit, rezervări de bilete etc.

Ce să nu aveți la voi: rucsac, alte bagaje. Fetele au voie sa poarte o geantă.

Cuplurile sau cei care doresc să călătorească cu familia trec împreună prin toate etapele. Inclusiv intreviul este cu toti deodată și răspund pe rând întrebărilor sau uneori doar unul pentru toti.

Toată aceasta experiență a durat în cazul meu o oră și jumătate.

Pe data de 19 iunie 2014 (într-o ploioasa zi de joi) ajung la Ambasada SUA, devreme, de la ora 7.30. Aveam programat interviul de la ora 8:00, dar nu e bine să ajungi în întârziere la interviuri atât de importante!

1. Primul punct de verificare este în afara porților de la ambasadă. Când am ajuns era deja formată o coadă destul de mare.

M-am alăturat cozii sub o copertină care aducea cu o stație lungă de RATB. Coada a înaintat repejor. Aici s-a făcut prima verificare a documentelor și am primit pe pașaport o etichetă cu cod de bare.

2. Am trecut strada și am intrat prin niște porti unde se făceau verificări ca la aeroport. Telefoanele și alte aparate electronice se închid și sunt lăsate acolo alături de alte obiecte pe care le aveti asupra voastră și se ridică la plecare.

3. Am fost directionată spre clădire, unde este o sală de așteptare cu ghișee multe pe o parte și scaune pe partea opusă. Mi s-au cerut din nou la verificat pașaportul, confirmarea formularului de viză, confirmarea Interviului și chitanța si mi s-a dat un bon de ordine. Am luat loc în sala de așteptare. De aici au urmat perindări pe la 3 ghișee pe baza bonului de ordine primit mai devreme. Numărul de pe bon se strigă și este și afisat pe câteva panouri.

4. La primul ghișeu mi s-au cerut pașaportul, formularul de viză și chitanța. Aici am avut o problemă, micuță din fericie, cu poza pe care o uploadasem pe formular. Era o poză pe care mi-o făcuse Domul R. acasă după standardele și cerintele afișate pe site-ul ambasadei SUA, care fusese validată în momentul încărcării online pe formular, dar aici nu mi-a fost acceptată întrucat nu se vedeau urechile în poză și tupeul maxim, mai aveam și cercei!

Mi s-a cerut altă poză pe motiv că cea de pe formular nu este conformă. Făcusem din fericire și precauție cu o zi înainte niște poze de viză unde îmi arătam triumfătoare urechile golașe. Cred că se întamplă des să aibă probleme din cauza pozelor, întrucât au pus la dispoziția oamenilor chiar acolo o cabină unde pentru suma de 15 lei poti face poze pe loc. O tipă înaintea mea, s-a aflat în aceeasi situație, doar că nu mai avea alte poze și a făcut acolo. Singura diferență este că apoi ea a fost nevoită să ia alt bon de ordine și să aștepte din nou să fie chemată.

5. La ghișeul al 2-lea mi s-au cerut aceleași documente ca la primul, dar în plus a trebuit să dau amprente de la ambele maini, toate degetele!

6. La ghiseul al 3-lea a fost interviul, acolo de față cu toată lumea. În mintea mea se crease ideea că interviul este ca un fel de interogatoriu, într-o camera albă fără geamuri, cu o masă și două scaune de o parte și de alta, situate în centru. Ceva de genul scenelor din filme hollywoodiene unde sunt descusuti pe toate părțile martorii sau răufăcătorii.

Nu este nici pe departe la fel de dramatic dar sunt și părti favorabile și nefavorabile ale unei astfel de întrevederi. Părtile bune sunt ca poți auzi discuțiile celorlalți și te ajută să iți construiești mai bine propriile răspunsuri. Partea rea este că poți auzi discuțiile celor dinaintea ta care se întamplă sa fie respinși!

Eu am avut parte și de un pic de noroc să nimeresc la un ghiseu unde era un american amabil care mi-a zâmbit de la început și mi-a adresat 4 întrebări scurte:

– Ce vizitezi în SUA?

– Cu te ocupi?

– Iți plătești tu călătoria?

– Unde vei sta în orașul X?

Ultima întrebare probabil mi-a fost adresată pentru că trecusem în formular, la contact în SUA, adresa hotelului și emailul primit pe confirmarea de booking.

După care mi-a zis “Your visa is accepted, Goodbye”.

Discuția a fost în engleză, dar pentru cei care nu se descurcă în limba lui Shakespeare, cei de acolo au învățat să vorbească binișor limba lui Eminescu.

Sfatul meu în urma acestei experiențe este sa mergeți acolo relaxați dar cu documente și acte care dovedesc ca vă duceți în SUA cu scopul de a vizita și ca nu intenționați să rămâneți acolo pentru prea multă vreme.